The last „Goodbye!”


ImagineMda…sunt clasa a 8-a, iar asta inseamna dupa cum sper ca v-ati dat seama ca ma voi despartii de colegi, ca urmeaza liceul, ca urmeaza sa ne luam la revedere de la tot ce ne-a facut fericiti sau poate ne-a enervat pe parcursul acestor ani. Multi dintre noi spunem ca scoala e o povara, ca temele sunt ingrozitoare, iar de invatat, teste si teze ce sa mai zic. Insa nu ne dam seama ca scoala, clasa noastra si colegii sunt ca o alta familie pentru noi. Ne petrecem acolo o parte din zi, impreuna cu colegii care ne devin atat de apropiati incat atunci cand ne despartim de ei simtim ca se rupe ceva din noi. Ar fi prea ciudat sa simt doar eu asta. Insa si daca e asa…asta este.  

As fi vrut sa scriu aici cateva intamplari memorabile, insa, spatiul..chiar si pe blog, e prea mic pentru sentimentele noastre, sentimentele pe care le poarta fiecare cuvant pe care ni l-am adresat vreodata. Dar, atentie…sentimente inseamna si ura si ironie si antipatie. Si as minti daca as spune ca totul a fost perfect in clasa 8 A, pe parcursul acestor ani. Multe lucruri s-au schimbat odata cu trecerea timpului. Prietenii noi s-au legat intre persoanele pe care nu credeam ca putem sa le tinem vreodata in aceasi camera, iar certuri intre prieteni buni au fost…fara numar. Insa ceea ce iubesc la prietenii mei este ca, desii poate azi se certau atat de tare incat parea ca ar fi prea periculos sa fie lasati singuri, a doua zi totul era exact ca inainte. Asta inseamna prietenie adevarata.

Iar acum tin sa vorbesc despre doi prieteni…mai speciali. Ii iubesc pe toti si daca as putea sa ii iau intr-un buzunar oriunde merg, asta as face. Insa acesti doi prieteni ii simt mai aprope decat am simtit pe cineva vreodata. Sincer..nu stiu ce sa spun, nu stiu cu ce sa incep. Am senzatia ca ii stiu de atat de mult timp si ca ii cunosc atat de bine incat nici macar nu mai tin minte cum am inceput sa vorbim defapt. Poate a fost acum un an…poate acum doi, sau poate doar cu cateva luni in urma. Nu stiu exact, insa ceea ce conteaza pentru mine este ca desi, da, ne-am certat, nu m-au lasat niciodata. Au stiut mereu ca sunt suparata dupa doar doua cuvinte pe messenger, sau o privire. Si asta apreciez. Ii iubesc si imi este atat de greu sa plec de langa ei incat in momentul asta…daca ar fi sa aleg, da, as ramane exact aici unde sunt. Si ceea ce mi se pare cel mai interesant este ca desi nu ne stim de „o viata” asa pare. Si de fiecare data cand mi se intampla ceva…fie bine fie rau, primul gand este „Oh, trebuie sa le spun ce am patit”, iar lucrul ciudat este ca am atat de multa incredere in ei incat atunci cand vorbesc spun absolu tot ceea ce gandesc fara teama ca s-ar putea sa se supere sau ca ar putea sa ma judece. 

Am spus-o si o sa o mai spun…nu stiu daca voi mai gasi pe cineva ca ei…

Anunțuri

Aparente…


Si stii..chiar doare! Chiar doare cand iti dai seama ca persoana pe care aveai senzatia ca o cunosti cel mai bine iti dovedeste ca este altcineva. Iti arata ca increderea oarba costa, ca prietenie este un lucru prea rar in acest timp si pare o lectie de viata. Iti descide ochii pentru a fi mai atent in viitor. Pentru a invata sa alegi persoanele care merita sa stie lucruri despre tine, lucruri pe care nici macar luna nu le cunoaste.

Si cu toate aceste „avantaje”, mori incet, cu inima zdrobita de greutatea prea mare ce te apasa. Iubesti, ierti, dar nu uiti. Iar fiecare vorba, fiecare fapta, fiecare rana se aseaza pe inima, iar la un moment dat o rupe cu totul, lasand sa iasa toate lacrimile care se preling pe fata in fiecare seara inainte sa adormi. Dar esti puternic! De aceasta, dimineata stergi ultima lacrima si iesi din camera ta zambind, facand sa para ca totul e mai frumos ca niciodata.

Dar nu e. Iar asta nu o stii decat tu.

Obsesie noua…


„Calatoream” ieri pe ceva pagini de pe tumblr si am dat de melodia asta. Nu stiu de ce, dar din prima secunda cand am auzit-o nu m-am mai putut opri din a o asculta. Si acum e pe „repeat”. Nu stiu ce imi place mai mult, melodia in sine sau mesajul transmis. Poate ma caracterizeaza prea bine si de-asta…nu stiu, dar sunt sigura ca sunt din nou „indragostita”.

Let’s get started!


biancadtc

Inca nu pot sa cred ca o fac si pe asta. Stiu, poate unora nu li se pare un lucru genial sau incredibil sa ai blog. Mai nou e la moda. Insa eu nu fac asta pentru a fi in tendinte, ci pentru a avea un loc al meu, unde sa ma exprim, un loc unde sa ma fac „auzita”.Tin sa anunt inca de pe acum ca aici nu voi tine cont de criticile negative care nu isi au rostul, aici imi voi expune adevaratele sentimente, aici ma voi „expune” pe mine.Poate nu e cel mai original inceput, dar e un inceput si asta conteaza cel mai mult.