.


Din nou dimineata.

Acelasi pat, aceasi fereastra, aceasi incapere.

Tocmai deschise ochii, cand a zarit pe freastra de langa pat cel mai frumos cer pe care il vazuse pana atunci. Soarele bland ii infiora trupul cu razele sale ce o mangaiau, iar nuantele jucause de roz combinate cu cele azurii ale cerului ii incantau simturile. Asternuturile fine si calde ii mangaiau trupul, iar cate o suvita din parul sau ciufulit (asta ii dadea mereu batai de cap dimineata) ii cadea rebel pe fata fina.

Inca de cand s-a trezit, s-a izbit de o liniste asurzitoare. “Dumnezeule, o liniste care sa tipe atat de tare nu mi-a fost dat sa <aud> inca.” isi spuse ea in timp ce statea intinsa pe spate, „admirand” tavanul alb, intrebandu-se intr-una daca nu cumva viseaza. Fara masini care sa treaca, fara muzica vecinilor, fara zgomote din celelalte camere. Era singura.

Odata ce realizaze asta, fata ei se intrista iar ochii ei negrii incepura sa lacrimeze.

Dar, deodata simti un miros imbietor de cafea proaspata, iar parfumul lui se imprastie in toata camera. Se ridica brusc din pat si porni usor ametita spre bucatarie. Odata ajunsa in fata usii se opri pentru o secunda, fiind incercata de un sentiment de teama. De ce? Nici ea nu stia. Trase aer in piept si isi facu curaj sa apese clanta.  Usa se deschise usor, scotand un scartait discret (unul dintre lucrurile pe care le ura la acel apartament) si amutise. Era acolo. Nu plecase asa cum credea ea. Statea chiar acolo, in liniste, sorbind usor din cafeaua aburinda.

-Inca esti aici?! tipase ea la el cu o expresie a fetei care l-a facut instantaneu sa chicoteasca. El se ridicase brusc, „nervos” pentru ca era sa scape cafeaua, dar apoi ii zambi. Zambetul acela atat de cunoscut de ea.

-Ce? Credeai ca dupa o asa noapte o sa plec inainte sa iti vad din nou ochii? era clar, ochii aceia albastrii incercau din nou sa o faca sa amuteasca, dar se pare ca ea se descurca mai bine dimineata in a face fata acestui lucru.

-Mda, ai dreptate. Nu am avut de mult parte de o noapte atat de minunata.

-Stiiiu! Inca nu pot sa cred ca am terminat doua sezoane din “Two and a half men”.

 -Mda, ochii mei inca ard..

Dar nu din cauza ecranului imens la care s-a holbat toata noaptea. Planse incet in pat inainte sa ii simta prezenta, iar acum cu greu se mai abtinea sa nu izbucneasca in plans. Si..uite ca a cedat.

Siroaie de lacrimi ii cadeau pe obrajii care au devenit rosii, iar un zambet imens i-a luminat fata. Un contrast angelic.

El se uita uimit la ea, nestiind ce sa faca. Se pare ca nu a mai fost pus intr-o asemena situatie inainte.

-Stai linistit, sunt lacrimi de bucurie. Parca ii cities gandurile.

-Esti sigura? O intrebase cu un zambet care nu prea parea a lui.

-Nu ma asteptam sa te gasesc aici. Sincer, aveam senzatia ca e un vis.

-Glumesti nu? In ce vis ai mai vazut tu ca baiatul sa stea toata noaptea si sa se uite la seriale alaturi de o fata.

Incepusera amandoi sa rada. Erau fericiti. Mai fericitit de cat au fost vreodata. Se aveau unul pe celalat, iar asta se pare ca era cel mai important.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s