Biblioteca viitorului


Acum 100 de microani nimeni nu ar fi crezut că tehnologia poate evolua atât de mult. Dacă atunci roboţii păreau să ne ia locul, iar noi eram ocupaţi cu oprirea acestui fenomen, în prezent aceştia au devenit cei mai buni prieteni ai noştrii.

            Am construit alături de ei zgârie-nori de peste 1000 de metrii şi am reuşit sa inventăm maşinile zburătoare pe baza de alge marine, sfidând orice teorie legată de gravitaţie si combustibili de până acum.

            Imaginea ţărilor este cu totul alta, omenirea a evoluat, iar viaţa pe pământ a devenit mai bună. Însă, acestea nu sunt singurele lucruri care au primit o infăţişare nouă… . Cu mulţi microani în urmă, datorită scăderii bruşte a vizitatorilor sălilor de lectură, un renumit om de ştiinţă, Joshua Heather, a revoluţionat sistemul bibliotecilor din întreaga lume.

            Aşa că, acum, în microanul 2189 bibliotecarii par nişte legende pe care roboţeii ni le spun în timp ce caută printre rafturile invizibile ce plutesc deasupra sălilor, codul de bare corespunzător carţii pe care o cautăm, paginile vechi cu mirosul lor caracteristic ale volumelor transmise din generaţie in generaţie au făcut loc tabletelor inteligente pe care le poţi purta in buzunar, iar mesele de lectură au fost înlocuite cu “Zburătorul personal” inventat in urmă cu 30 de microani, care permite deplasarea cu viteza luminii.

            În general, bibliotecile sunt construite pe acoperişurile zgârie-norilor. Aceste asunt în totalitate făcute din sticlă, lumina fiind asigurată de razele soarelui sau cele ale lunii care reuşesc să pătrundă în încăperi la orice microoră. Priveliştea nu poate fi admirată mereu din cauza norilor ce împânzesc ultimele etaje ale clădirii, însă unele biblioteci sunt dotate cu ventilatoare instalate pe etajul inferior al acestora, ventilatoare ce îndepărtează norii, lăsând să iasă la iveală imagini ce iţi taie respiraţia.          Cea mai populară bibliotecă însă, se afla întocmai sub Oceanul Pacific. Aceasta este cea mai mare din lume şi pare sa fie doar începutul unei revoluţii al acestor biblioteci submarine, tot mai des vizitate. Deplasarea înauntrul acesteia se face cu ajutorul uşilor de teleportare, care au devenit indispensabile pentru orice instituţie, în ultimul microdeceniu.

Interiorul pare că vrea să te trimită pe o altă planeta, iar una dintre încăperi chiar reuşeşte. Această cameră specială are cel mai nou si râvnit “mijloc de transport”, inventat cu doar câteva microzile ca Biblioteca Marină sa fie deschisă. Acesta iţi permite să te teleportezi pe orice planetă, la alegere, însă se spune că dacă alegi planeta Marte nu poţi să stai mai mult de două microore, asta dacă nu vrei sa rămâi acolo definitiv. Cu toţii au spus că marţienii sunt atât de prietenoşi încât ar vrea sa te păstreze pentru totdeauna.  

            Forma acestei biblioteci este ovala iar pereţii sunt formaţi in totalitate dintr-un matieral ce îi face transparenti, acesta fiind cel mai puternic din lume, oferind cititorilor un peisaj de vis. Dacă vrei sa admiri oceanul, poţi alege sa asculţi o carte în timp ce te plimbi liniştit cu Zburătorul personal prin încăperi, reuşind chiar să treci prin pereţi dacă porţi „Inelul vizibil”.

Cea mai populară cameră însă, este cea în care li se permite intrarea atăt cititorilor cât si delfinilor şi a tuturor speciilor de peşti care vin curioşi, să asculte poveştile strănse si păstrate de-a lungul timpului, pe care Robo-Alien le citeşte neîncetat de aproape 90 de microani.

Poate că pare plictisitor, însa cu siguranţă, peste 50 de microani, clădirile vor fi mai înalte, bibliotecile mult mai modernizate, iar Robo-Alien va avea mai multe poveşti de împărtăşit cu noi.

Anunțuri

FALLing in love…


Si da, ma indragostesc in fiecare toamna din nou. Ma indragostesc in fiecare toamna de acelasi lucru. Ma indragostesc in fiecare toamna de aceasi imagine… .

Poate nu sunt cea mai originala in acest articol, sau cel putin in legatura cu ideea, dar am simtit nevoia sa scriu despre partea mea preferata din an. Ador fiecare anotimp. Ador primul ghiocel, ador caldura verii si razele jucause de soare, ador noptile geroase de iarna si ‘ceaiul de toate zilele’ in acele luni. Dar toamna…toamna are un loc special in sufletul meu. Nu sunt singura…sunt sigura ca nu sunt singura care asteapta cu nerabdare zilele acelea gri, diminetile innorate si adorabilele nuante de pamant. Sunt sigura ca sunt multe persoane care ma inteleg.

Iar pentru cei ai carora viata „nu mai are sens” odata ce vara s-a terminat (da stiu…exagerez) pentru cei care sunt „alergici” la frig, ceaiuri sau la frunzele ruginii din acest sezon, o sa incerc sa explic „why I’m FALLing in love”.

Deci, sa incepem cu inceputul. ( 🙂 )

In sfarsit „scoatem de la naftalina” bluzele mai grosute cu manecile luuungi. Le ador, mai ales cele cu care iti poti „ascunde” mainile pentru a ti le proteja de frigul de afara. Diminetile devin din ce in ce mai racoroase si mai innorate, ploaia devenind un lucru firesc si o parte din mine in aceste luni. Orice padure se transforma intr-o paleta minunata de culori, iar pe jos, pe oriunde ai merge poti simti sub picioare frunzele uscate care imi incanta mereu inima cu sunetul lor crocant, asa cum imi place sa zic. Ceaiurile inlocuiesc usor usor apa, iar servite fierbinti in cani uriase sunt pur si simplu geniale. Acum incep sa pun in functiune si esarfele imense si calduroase pe care le-am tinut pedepsite pana acum, undeva in spate in dulap. Camera e de obicei plina de lumanari parfumate, iar cartile de pe noptiera se inmultesc. Iesirile cu prietenii raman la fel si totusi parca se schimba atat de multe. Gata cu limonada, gata cu fresh-urile, gata cu inghetata. E randul cafelei fierbinti, a ciocolatei calde si a nenumaratelor cani de cappuccino cu multa spuma. Noptile devin mai lungi, deci mai mult somn (haha), deci mai mult timp de a ma bucura de pijamalutele pufoase cu Tweety, deci doar fericire.  Paturile groase isi fac din nou aparitia, sosetele pufoase si colorate o sa fie piesa de baza, iar de acum incolo, noptile in care se rataceste somnul si nu ajunge si la mine o sa fie petrecute in pat, acoperita pana la gat si cu laptop-ul in brate, incercand sa mai scriu cate ceva.

Si uite acestea sunt doar cateva motive pentru care iubesc perioada asta a anului. Desi multi sunt „in pas” cu vremea de afara si devin mai reci si mai inchisi in fiecare zi, eu ma bucur de aerul rece de septembrie. Ma bucur de fiecare strop de ploaie, ma bucur de fiecare zi de toamna.

tumblr_maohab9MB01rbfhxoo1_500