Just...

Anunțuri

3:00

Incerc de cateva ore bune sa adorm. Fara success, se pare. Nu intreba, nu stiu care este motivul, de data asta.

Poate e de vina ultima cana de cafea. Eram sigura ca nu trebuia sa o beau, dar corpul imi cerea cu disperare acea licoare magica. Si se pare ca nu m-a prea ajutat.

Urasc sa stau noaptea treaza. E intuneric. Ideile incep sa zboare prin camera. Se lovesc de toti peretii si cad la pamant zdrobite.In fiecare dimineata le curat cenusa de pe parchet. Amintirile sunt mai sirete. Ele zboara pe geam. Stiu ca se vor intoarce din nou la mine…chiar in momentul in care imi doresc asta mai putin.

Urasc sa stau noaptea treaza. De fiecare data incepe sa imi vajaie capul, camera se invarte cu mine si parca ma aflu intr-un fel de vartej din care simt ca nu o sa mai scap. E oribil! In momentele acestea, capul mi-e un fel de masina de spalat care invarte cu putere tot ceea ce acumulez in timpul zilei: fete straine, zambete furate, ochi scipitori, sentimente noi, imbratisari calde.

Iubesc sa stau noaptea treaza. Noaptea reusesc sa scriu. Noaptea, reusesc sa comunic cel mai bine. Noaptea iubirea e mai frumoasa, noaptea zambetul e mai stralucitor, noaptea plansul e mai dureros si singuratatea se simte mai tare.

Noaptea te lasa de fiecare data sa fii tu cu tine. Noaptea reusesti sa realizezi ceea ce simti, noaptea te regasesti. Noaptea, lumina se ascunde si te lasa sa vezi tot ceea ce ascunde ea in timpul zilei…te lasa sa vezi adevarata frumsete a lumii.

Imagine

Gesturile mici conteaza.


Dragi baieti,

Nu vrem cadouri scumpe, vacante pe insule tropicale si masina la scara. Nu ne dorim cluburi extravagante si iesiri neobisnuite. Nu ne dorim diamante, nici rubine sau alte “roci” pretioase.

Tot ceea ce vrem este dragostea voastra, atentia voastra, caldura inimii voastre. Ne dorim sa dansati cu noi, oriunde si oricand, sa va comportati, in fata prietenilor vostri, la fel cum o faceti atunci cand sunteti doar cu noi. Iubim imbratisarile acelea lungi si  momentele in care va “prindem” ca ne priviti, iubim saruturile pe frunte. Iubim sa ne tineti de mana si sa va jucati cu noi…cu noi, nu cu inima noastra. Iubim mesajele de buna dimineata care apar pe ecran imediat ce ne trezim, iubim discutiile tarzii in noapte si mesajele dragute primite cand ne asteptam mai putin. Ne mai place, de altfel, si atunci cand ne sustineti in legatura cu visele noastre, dar e dragut si atunci cand ne “certati”, stim ca ne vreti binele.

Apreciem fiecare minut petrecut cu voi, deci, un film, o plimbare, o gustare, o pereche de casti pe care o impartim, vor umple pagini intregi din jurnalul nostru.

Nici nu aveti idee cat de mult poate sa traiasca un cuvant pe care ni l-ati adresat, in inimile noastre. Asa ca…aveti grija ce spuneti, pentru ca vorbele pot rani grav. Fiecare fata rece, indiferenta si aroganta pe care ati intalnit-o pana acum, a fost odata parasita, dezamagita, ranita. Suntem fete, fragile, calde si iubitoare, dar nu acceptam sa fim calcate in picioare. Iar daca asta se intampla, acel moment este momentul in care toata atitudinea noastra se intoarce pe dos, increderea ne este distrusa si devenim din ce in ce mai selective.

Deci, lucrurile importante se ascund in detaliile mici. Gesturile mici conteaza!

Imagine

 

P.S. aceasta este parerea mea, e scrisa din punctul meu de vedere, stiu ca nu se aplica mereu. 😀

Umbrele terorii


Plangi! Plangi pana ti se rupe sufletul! Pana ti se usuca ochii si ramai fara lacrimi! Plangi pana omori si ultimul demon dinauntru’ tau!

Dar, a doua zi, cand iesi din camera, comporta-te ca si cum soarele nu ar rasari fara zambetul tau, ca si cum fericirea lumii depinde de a ta. Tipa! Urla! Cearta-te cu tine si infrunta-ti toate problemele…de unul singur. Stiu ca vrei sa te descarci, ca vrei sa vorbesti cu cineva, dar pana la urma doar tu te poti scapa de acele griji. Nu-ti impovara prietenii cu probleme tale. Stii ca au si ei destule. Doar le auzi in fiecare zi si incerci sa-i ajuti  de fiecare data. La asta te pricepi cel mai bine. Sa-i ajuti pe ceilalti, sa le dai sfaturi altora…si asta te face chiar fericit pentru ca, pentru un timp, uiti de problemele tale.

Dar pe tine de ce nu reusesti sa te ajuti? De ce trebuie mereu sa depindem de altii? De ce trebuie sa parem atat de fericiti cand defapt nu e deloc asa? Ne lipsesc atat de multe, dorul ne inunda zi de zi, minut de minut. Fericiti se pot numi doar cei carora nu le pasa de cei din jur si de parerile acestora.

Trebuie sa pari mereu atat de puternic, doar pentru a te impune. Plangi?! Esti slab! Iubesti?! Esti slab! Iti pasa, ajuti, incerci…?! Esti slab!

Am ajuns sa traim intr-o societate infecta, in care exista o singura regula: ” Nu exista reguli atata timp cat vrei sa ajungi undeva.” Poti calca peste cadavre, poti trada, insela, ucide orice sentiment. Atata timp cat vrei ceva. Iti este permis. Traim intr-o lume de gheata in care nici macar caldura sarbatorilor, sau iubirea celor „dragi” nu ne poate inmuia sufletul.

E tragic!

Sfarsitul lumii a inceput demult. Lumea aceea frumoasa care ne este descrisa de unii profesori, parinti si bunici,se sfarseste pe zi ce trece din ce in ce mai mult…devine doar o amintire.

E tragic!

Imagine

Prima „ninsoare” (?)


Da, au sosit intr-un sfarsit si pe la mine primii fulgi de nea. Le-a luat ceva pana au gasit oraselul asta dar, mai bine mai tarziu decat niciodata. 

Si…ce face tot copilul in ziua de azi cand ninge pentru prima data? Mda, isi actualizeaza statusul de pe facebook: „Ningeeeeeee!!!!”. Dar, noi nu prea am reusit sa facem asta, dat fiind faptul ca ora de limba romana era in plina desfasurare. Clar, toata concentrarea disparuse, geamurile erau toate deschise iar noi, bineinteles, „numaram” fulgii de zapada. Cu totii aveam acelasi plan pentru pauza, iar prin „cu totii” ma refer la…toata scoala. Curtea a inceput sa se umple de fete zambitoare, caciuli si fulare, imediat ce a sunat mult asteptata sonerie, cu totii ne bucuram de atingerea fulgilor. Iar pentru a imortaliza cat mai bine acest moment, telefoane au fost indispensabile. 

Imagine

 

Imagine

In orice caz, a fost chiar frumos. Sincer, nu ma prea dau in vant dupa iarna (nu ma inteleg bine cu gheata, frigul…vremea de afara in general), dar ninsoarea nu se afla pe „lista mea neagra”. Nimic nu poate sa fie mai fascinant decat jocul fulgilor, sentimentul acela placut pe care il ai in momentul in care acestia ti se lipesc de fata si incep sa se topeasca usor pe obrajii imbujorati. Totul devine alb, si incepi sa ai senzatia ca te afli intr-un basm, intr-o poveste, intre paginile unei carti pe care o citesti in fata focului.

In ciuda frigului de afara, iarna a fost mereu, pentru mine, cel mai cald moment al anului. Dupa cum se poate observa, cred, in fiecare oras, inca de la inceputul lunii decembrie, fiecare coltisor, fiecare particica este impodobita cu luminite, decoratiuni, bratuleti si cate si mai cate. Spiritul sarbatorilor ne imbata pe toti cu un fel de frenezie dulce care reuseste in mod miraculos sa ne faca mai buni,  chiar si pentru scurt timp. Iubesc perioada aceasta, iubesc atmosfera si „mirosul” de acasa pe care il simti oriunde ai fi. Ma simt mereu in siguranta acum, oamenii sunt mai fericiti parca, uita pentru moment de probleme.