Ganduri (8)


Problema ta? Esti un drog.

Problema mea? Am devenit dependenta.

Anunțuri

Bun pentru vesnicie


– „Pentru totdeauna” e cam mult, nu crezi?

– Tocmai de-asta l-am adus langa mine. Doar el ma poate ajuta. Doar el poate face ca acest „pentru totdeauna” sa nu mai para atat de mult timp.

– Nu pot sa cred! Esti atat de singur incat te-ai imprietenit cu demonii. Te-ai apropiat de cel care odata incerca sa te distruga.

– Stii, uneori imi aminteste de tine.

– Nici nu vreau sa aud!

– Nu, nu. Chiar asa este. Un inger cazut, la fel ca si tine. La inceput inocenta ta m-a distrus. Iar mai apoi ura din ochii tai m-a facut sa te iubesc din ce in ce mai mult. Aripile tale imaculate au inceput sa se transforme usor usor, s-au tot schimbat pana au devenit aripile unui demon.

– Aripile unui demon indragostit…

– Da, dar nu de mine. In comparatie cu mine, tu ai iubit doar idea de a ma iubi. Eu am iubit fiecare celula din tine, fiecare sclipire din ochi si fiecare stralucire a zambetului. Te-am iubit chiar si atunci cand erai cel mai greu de iubit. Felul in care ma priveai nu ma lasa sa plec.

– Dar ai facut-o…

– Da, pentru ca tu ai uitat sa ma mai privesti…

Insetati de suflete


Secolul 21 zici?

Destul de ciudat. Totul pare atat de tehnologizat. orele par mai scurte, orasele parca prind viata, iar oamenii sunt din ce in ce mai grabiti. Uitand…

Uitand de frumusetea din jurul lor. Sunt prea ocupati sa priveasca in fata. Prea egoisti pentru a recunoaste frumusetea din dreapta lor si pasiunea din stanga.

Atat de grabiti incat uita de noi.

Cum adica care noi?

Noi, visatorii. Noi, indragostitii. Noi cei care umblam prin intuneric cu flacari in ochi si inima in palme, pregatiti sa o oferim primei persoane. Primei persoane care se opreste o secunda in fata noastra, prima persoana care ne ofera un moment din cursa lui nebuna. Si facem asta doar pentru ca mai apoi sa devenim noi niste devoratori de suflete.

Alergam bezmetici prin vietile celorlalti cautand ceva. Cautand acel ceva pe care nici noi nu il cunoastem. Si continuam sa poftim si sa iubim si sa ranim si sa regretam ranile pe care nu ne putem opri din a le face.

Noi suntem demonii ce intra in mintea „lor”. Noi suntem visatorii neintelesi si indragostitii blestemati. Noi suntem cei ce ranesc din prea multa dragoste.

Blestemati am fost cu pasiunea mistuitoare a unui suflet rebel. Iar ratiunea ce ne-a fost data are lanturi prea slabe pentru a ne tine inima in frau.