05. octombrie. 2014


Ajung in sfarsit acasa. Raceala din ultimele zile m-a doborat si pana si o iesire la supermarket mi se pare obositoare. Dar aleea din fata blocului ma asteapta mereu primitoare. E imbracata aproape complet in frunze de culoare ciocolatie. Ador sunetul crocant pe care il fac atunci cand pasesc pe ele. Ma joc putin cu acestea, lovindu-le cu piciorul in timp ce ma indrept spre interfon. Imi vad reflexia. Imi palce. Vad blugii rupti si bluza in dungi orizontale ce imi imbratiseaza corpul. Imi port esarfa preferata, iar peste aceasta imi cade in valuri negre, parul. Alb si negru. Ador contrastul. Imi place ce vad. Par fericita. Dermatograful asta negru ma face sa par fericita. Poate sunt. Imi trec plasa de cumparaturi dintr-o mana in alta si trag cu putere usa; fata din fata mea dispare, facand loc acelorasi scari vechi si reci pe care le urc si le cobor zilnic.

Urc, iar fantasticul toamnei ramane in urma mea.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s