09. octombrie. 2014


Imaginea caietului deschis pe masa din camera mea ma obliga sa scriu zi de zi. Ma obliga sa imi tin promisiunile fata de mine.

Numele meu este Daniela, am 16 ani, am pierdut oameni in momentele mele slabe si am legat prietenii cu cele mai neasteptate persoane. Am invatat ca viata nu se opreste in loc pentru nimeni si ca lacrimile sunt de prisos. Cu toate acestea, am plans oceane; de dor, din dragoste, din prietenie sau nervi. Am invatat sa nu ma multumesc cu jumatati de masura si ca primesti doar daca ceri. Iar daca asa nu functioneaza, pur si simplu obtii singur. Am invatat cat de putin pot valora unii oameni si cat de puternic poate fi un gand.

Am devenit foarte atenta la propriile dorintele si la visele copilului din mine. Am devenit atenta la oamenii din jurul meu si la monstri insetati din spatele unor zambete. Multi se hranesc cu teama ta, cu tristetea si nefericirea ta. Tu ii faci puternici!

Am ajuns la performanta de a iesi in public cu sentimentele in lesa, dar imediat ce raman doar eu cu mine, le las libere, iar atunci o iau razna. Se agita, zboara, ma inghiontesc si lovesc. Nu le mai pasa de nimeni si de nimic. Ma lupt cu ele, dar ma lasa de fiecare data fara puteri.

Numele meu este Daniela si am pierdut prea oameni.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s