O alta eu (?)


Ma agat de fiecare cuvant care imi da speranta si ma face pentru moment sa ma simt bine. Ma agat de fiecare privire care ma alina si de fiecare amintirie care imi potoleste dorul.

Zambetele mele stau prabusite la poalele peretilor din camera mea. Au cazut odata cu cutremurul din suflet. A fost oribil. Stateam pe pat, cu ochii spre tavan. Am acolo plantate cateva vise. Era intuneric. Pe peretele din fata mea se intrezareau cateva raze ale lunii. Nimic mai mult. Liniste deplina.

Bum. Bum. Bum.

Imi puteam auzi bataile inimii, dar cel mai grav…imi puteam auzi gandurile. „Imi curgi prin vene, dar nu esti destul de aproape.” *Gand care imi vine in minte…neinvitat.*

„Oh nu!  Opreste-te! Stim deja cu totii ca esti regina aberatiilor, nu trebuie sa demonstrezi ca poti mai mult de atat.”

„Oh, buna si tie. Imi pare rau ca am sentimente…”

„Sentimente?! Buna gluma. Astea-s vise, tampenii, sperante. Orice dar nu sentimente.”

„Hei, nu te lua de mine. Treci prin acelasi lucru.”

„Da, doar ca eu stiu sa ascund toate astea. Si ghici cui ii e mai bine?”

„Cu siguranta nu celor care tine la tine.”

„Oare asa sa fie?”

Acest alter ego al meu e cel mai bun. Mi-am incuiat sentimentele in camarute ascunse. Autoironia si umorul ma scoate deseori din incurcatura, desi am auzit ca sunt insuportabila in momentele acelea. Asta este, prefer sa fiu ironica decat sa fiu vazuta plangand.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s