Evadare


-Lasati-ma in pace, vreau sa fiu singura! striga in timp ce trantea usa apartamentului, luand-o grabita in jos pe scari.

Odata iesita din bloc a inceput sa fuga prin intuneric, fara directie.

„Ce caut la ora asta singura afara? E noapte! Ce naiba e in capul meu?”

Dar nici ea nu mai stia ce e in capul ei. Alerga prin intuneric, incercand sa fuga de propria persoana, insa lacrimile ii siruiau pe fata, inghetandu-i obrajii. Nu stia incotro sa o ia. Nu stia unde se afla. Stia doar unde trebuia sa fie; insa inima ei si-a dorit mereu imposibilul.

Fata asta avea asteptari prea mari si sfarsea prin a fi ranita, dezamagita si goala pe dinauntru. Mereu.

Credea ca si ceilalti iubesc cum iubeste ea, insa descoperea ca totul e doar in capul ei. Mereu.

Se astepta de fiecare data sa vada chipuri dragi apropiindu-se, apucand-o de mana si spunandu-i „Hei, sunt aici. De data asta nu te mai las.”; insa tot ceea ce avea era un tavan plin de vise si doi ochi goi. Mereu.

Iar in seara aceea, si-a potrivit pasul cu ritmul inimii sale, trezindu-se gonind pe strazile reci ale orasului. Pana si orasul era diferit. Aparent starea ei interioara se propaga in tot ceea ce o inconjura. Toamna il facea din ce in ce mai pustiu, mai mort, mai rece. Il pregatea de iarna. Poate asta facea si sufletul ei; se pregatea de iarna, astfel ca a inceput sa inghete usor usor doar pentru a nu mai simti raceala de afara.

Trebuia sa se astepte la asta. Desi spera ca acum va fi diferit, a stiut mereu ca vara e anotimpul inimilor fierbinti, iar iarna cel al sufletelor amortite. Niciodata nu putea fi altcumva.

tumblr_nfiiz02eIo1u34dqgo1_500

Inspiratie


„Feel inspired by your own existence.”

Dar ce se intampla daca aceasta existenta a mea e atat de complexa incat include tot ce misca in jurul meu? Daca e atat de complexa incat e nevoita sa imbratiseze si sa fuzioneze cu fiecare suflet din jurul meu, fie ca vreau eu sau nu?

Oare nu asta e esenta existentei noastre, de fapt? Sa ne hranim cu tot ce e frumos din jurul nostru, cu tot ce ne face bine.

Fiecare lucru, peisaj, amintire, persoana cu care ma inconjor face parte din propria mea fiinta. Imi intra prin fiecare por. Ma face sa simt tot. Traiesc prin tot ce e langa mine. Traiesc cu tot ce am in suflet.

Datorita acestor lucruri ma trezesc in fiecare dimineata cu zambetul pe buze si cu speranta in suflet; si ma pun in fiecare noapte in pat cu capul plin de idei si ochii plini de inspiratie.

Ganduri (14)


Devenisem atat de familiara cu acea voce incat uitasem cum m-am topit prima data cand am auzit-o. Uitasem cum totul din jurul meu disparuse in acel momet. Uitasem cat de mult imi doream atunci sa o mai aud. Si cred ca am ajuns din nou acolo.

Am devenit atat de obisnuita cu muzica data la maximum in casti incat am uitat cat de frumos suna niste note muzicale abia auzite, in miez de noapte.

Inca obisnuiesc sa desenez inimioare pe geamurile aburite ale masinilor, si stelute pe spatele murdar al caietelor. Inca obisnuiesc sa pastrez aproape amintirea celor dragi.

Inca obisnuiesc sa am obiceiuri proaste.

tumblr_n8tlvykr3L1rbfjtso1_500

Incercare


Si am sters poze. Prea multe. Si am regretat asta. Prea mult.

Dar am observat ca nu mai are rost sa lupt cu…mine. Asa ca am hotarat sa iau o supradoza de speranta, un pumn plin de vise si sa ma adancesc in vise. Doar asa ma voi regasi pe mine intreaga. Asa cum nu am mai fost de mult.

E ciudat. Oamenii roiesc in jurul nostru. Suntem ca un furnicar. Trecem unii pe langa ceilalti fara sa ne intrebam ce poveste ascunde cel din fata noastra. Unii dintre noi ascund povesti ingrozitoare, si dureri insuportabile in spatele unui zambet. Iar aceasta indiferenta ne macina, fara sa ne dam seama. Iar in momentul in care gasin fragmente din noi in alte persoane tindem sa devenim dependenti. Nu neaparat de persoana respectiva. Ci devenim dependenti de noi insine asa, intregi, asa cum nu am mai fost niciodata inainte. Dependenti de ceea ce persoana de langa noi din sufletul nostru si cu mintea noastra.

„Noi”… . Imi place sa generalizez.

Poate pentru ca asa am senzatia ca nu vorbesc despre mine. Poate pentru ca „eu”, pur si simplu nu arata destul de bine printre uraganul asta de cuvinte. Dar gresesc. Aici, mereu a fost vorba despre mine… .

tumblr_nepjipxy6h1tcpob7o1_1280

Interviu cu o alta eu! (4)


-De ce? De ce nu esti in stare sa pastrezi macar cateva personae in viata ta? Stii, ai intalnit oameni minunati, care te-ar fi putut ajuta, care te-ar fi facut fericita. Dar in schimb tu ce ai facut? Te-ai inchis in tine ca intodeauna. Nu ai vorbit despre problemele tale, si ai inceput sa indepartezi oamenii de tine.

Trezeste-te!

Nu toti sunt la fel de puternici. Unii au inteles si au tinut la tine in de ajuns de mult incat sa lupte, sa ierte si sa uite. Dar altii au incetat din a mai incerca sa te inteleaga. Nu ii poti condamna. Aveau dreptate. Esti atat de complicata. Nici macar tu nu te intelegi, cum ai putea sa le pretinzi celorlalti sa te inteleaga?

-Nu am facut niciodata asta! Nu am avut niciodata pretentia sa fiu inteleasa pentru ca stiu ca asta e imposibil. Sunt zi de zi cu mine de 16 ani si continui sa ma minunez de fiinta din oglinda. Pare atat de…normala, obisnuita, simpla. Dar sufletul din oglinda mea e mult prea adanc pentru a mai putea fi descoperit. Se ineaca fiecare aventurier care incearca. Nu mai vreau sa ranesc. Ma dinstruge. E injositor!

-Fa ceva in privinta asta!

-Nu pot. Ultimul lucru pe care vreau sa-l aud de la cineva este dorinta lui de a ma schimba. Sunt asa cu un motiv. Da! Poate o sa imi ia ceva sa descopar acel motiv dar sunt sigura ca va merita.

Mic tratat de dor- Mihaela Radulescu


„Dorul are niste corzi ca de violoncel, iti spune pe tonurile cele mai grave si mai tandre cat de mult iubesti. Cateodata, corzile se rup, una cate una. Nu incerca sa le innozi, va suna atat de fals…

Traieste-ti dorul si nu incerca sa il inchizi in casa cand pleci. Ia-l cu tine peste tot, iti va lumina zambetul.

Nu incerca sa iti povestesti dorul. Spune-i doar omului de care iti este dor, in toate felurile. Orice alta persoana nu va rezona la dorul tau.

Dorul nu e o boala. Nu ai nevoie de vindecare, ci de revedere, de regasire, de reintregire.”

Minune


Negru. Violet. Rosu. Roz. Portocaliu. Galben. Verde. Albastru.

Cerul poate fi o adevarata minune. Nu inceteaza niciodata sa ma surprinda. Intunericul incepe sa inghita incet incet autostrada, iar masina goneste disperata, incercand parca sa scape de el.

Stau atat de comod. Mereu am iubit somnul in masina.

*Oh, I’m a mess right now. Inside out.*

La radio se aude melodia mea preferata. Mereu imi rascoleste sufletul. Imi amintesc de cate ori am spus ca as putea calatori zile intregi asa, dar imediat imi dau seama ca am cu mine soferul gresit.

Cand eram micuta imi placea sa cred ca luna imi urmareste masina noaptea. Dar acum stiu ca e aici pentru a-mi asculta sufletul. Straluceste pe cerul intunecat, in dreapta mea. Pare atat de linistita in comparatie cu mine.

As putea calatori asa la nesfarsit.

IMG_20141102_175753