Incercare


Si am sters poze. Prea multe. Si am regretat asta. Prea mult.

Dar am observat ca nu mai are rost sa lupt cu…mine. Asa ca am hotarat sa iau o supradoza de speranta, un pumn plin de vise si sa ma adancesc in vise. Doar asa ma voi regasi pe mine intreaga. Asa cum nu am mai fost de mult.

E ciudat. Oamenii roiesc in jurul nostru. Suntem ca un furnicar. Trecem unii pe langa ceilalti fara sa ne intrebam ce poveste ascunde cel din fata noastra. Unii dintre noi ascund povesti ingrozitoare, si dureri insuportabile in spatele unui zambet. Iar aceasta indiferenta ne macina, fara sa ne dam seama. Iar in momentul in care gasin fragmente din noi in alte persoane tindem sa devenim dependenti. Nu neaparat de persoana respectiva. Ci devenim dependenti de noi insine asa, intregi, asa cum nu am mai fost niciodata inainte. Dependenti de ceea ce persoana de langa noi din sufletul nostru si cu mintea noastra.

„Noi”… . Imi place sa generalizez.

Poate pentru ca asa am senzatia ca nu vorbesc despre mine. Poate pentru ca „eu”, pur si simplu nu arata destul de bine printre uraganul asta de cuvinte. Dar gresesc. Aici, mereu a fost vorba despre mine… .

tumblr_nepjipxy6h1tcpob7o1_1280

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s