17. decembrie. 2014


Toata camera ii era plina de carti. Iar ea, ea statea in mijlocul lor, ingnorand dezordinea din jur si incercand sa isi puna putin viata in ordine.

Ziua nu are nici cea mai mica grija. Uita de tot si de toate si trece prin orele luminoase cu un zambet incontestabil pe buze. Insa ceea ce nu stiu ceilalti este ca noaptea o innebuneste. O paralizeaza de frica.

Nu a fost niciodata ca ceilalti. Ea nu simte pur si simplu. La ea sentimentele nu vin si pleaca. La ea sentimentele vin si pun stapanire pe absolut tot. Simte deseori cum i se tese o panza de paianjen prin tot corpul. Tesatura care o paralizeaza, ii ingheata toate gandurile si o face sa uite sa respire. Practic, asta pateste in fiecare seara de ceva timp. Si stie ca nu are ce face. Nu a luptat niciodata cu gandurile sale pentru ca stie ca nu are cum sa castige. S-a lasat pur si simplu coplesita de propria imaginatie pana cand, intr-un sfarsit adormea, sleita de puteri.

large (6)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s