Timp piperat


De cand? De cand e timpul atat de iute? Cand s-a intamplat asta?

Trece timpul, odata cu viata noastra pe langa noi, fara sa ne dam seama. Traim in asteptare. Traim cu impresii. Cu gandul ca undeva in trecut ne era mai bine decat acum. Cu gandul ca la un moment dat in viitor vom avea o viata minunata. Vom face tot ce nu am facut pana atunci, ne vom schimba drastic, vom intalni oameni minunati. Problema este ca acest viitor devine prezentul atat de subestimat. Prezentul care mai devreme sau mai tarziu devine trecut.

Ce este cu noi, oameni buni?

De ce ne proiectam fericirea intr-un alt timp?

Singura realitate este clipa aceasta…asta…acum asta.

Timpul e piperat. Timpul e iute. E dulce. E amar.

Timpul e asa cum il gusti tu.

Timp piperat

„Ganduri factoriale”


Incerc sa scriu ceva, dar simt ca toate aceste cuvinte au fost spuse deja. Simt ca aceste sentimente au fost traite deja. Ca aceste ganduri au mai macinat pe cineva.

E paradoxal.

Universul e infinit de mic. Traieste inauntrul nostru si multi nu dam importanta acestui lucru.

Univerul e infinit de mare in nemarginirea lui. Si e ciudat. Pentru ca acest inifinit este cuprins in noi. Viata clocoteste inauntrul nostru. Galaxii intregi ni se nasc in ochi. Mii de nebuloase ne pulseaza prin vene.

Iar noi? Noi ce facem?

Le ascundem. Stim ca sunt acolo, dar ne speriem de fiecare data cand le simtim. Teama ne intuneca vederea si ne reduce orizonturile.

Teama de a fi respinsi. Teama de a fi judecati.

…teama.