Noroi si flori de piersic (1)


„Inceputurile sunt cele mai grele”, au spus, dar nu le-am dat niciodata mai multa dreptate decat acum. Si urasc asta. Urasc sa le spun „Asa este, cum spuneti voi!”. Urasc sa-I fac fericiti. Dar trebuie sa recunosc de data asta. Nu mi-a fost niciodata mai greu decat acum, nu m-a durut niciodata mai mult decat acum.
Stau neputincioasa in fata unui caiet varsandu-mi frustrarile. Fila de hartienu a fost nicodata atat de muradra. Niciodata pixul nu mi-a fost atat de strain, mana atat de tremuranda.
Agenda, cu copertile ei negre si colturile uzate, leneveste sarcastica in fata mea. Ma provoaca. Se joaca cu mine…cu nervii mei. Stie ca mi-e teama de vorbele ei, iar asta o face mai puternica. Nu e corect!
O iau cu repeziciune in mana, nu o las sa reactioneze, o strang puternic cu degetele tot mai pale din cauza fortei. Sunt la un pas de a o rupe. Inchid ochii. Inchid ochii si toti acei ani se deruleaza pe sub pleoape. Incearca sa-mi scape printre gene, dar aluneca pe lacrimile de la iesire si am timp sa strang ochii si mai tare.
-Nu poti face asta, Zoe!
-PLEACA!!
-Nu o poti face! Nu e nevoie. Trecutul face parte din tine, nu il poti nega.
-CREDEAM CA AM SCAPAT DE TINE! PLEACA!
-Eu fac parte din tine…
A revenit. Vocea aceea atat de nehotarata a revenit. Ce ar trebui sa insemne asta?
Nu! Nu asta e important acum. Trebuie sa vad ce fac cu agenda. Slabesc usor stransoarea lasand caietul pe masa. Il deschid.

Noroi si flori de piersic

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s