Ganduri patate


Stingi lumina fara nici un resentiment pentru ca stii ca astfel nimeni nu iti mai poate vedea lacrimile, nimeni nu iti poate privi ochii disperati. Te arunci in pat, usurata ca nimeni nu iti mai poate vedea slabiciunea. „Maine o sa fiu bine!”, iti spui, dar stii ca tot ceea ce faci este sa joci teatru. Momentele in care trebuie sa zambesti de dragul celor din jurul tau par tot mai interminabile. Stingi lumina fara nici un resentiment, dar uiti de tremurul mainilor si de lacrimile ce ti se aud pe buze. Uiti ca nu te poti ascunde la nesfarsit.
– Daca ai putea sa iti pui o dorinta care sa devina realitate, ce ti-ai dori?
„Sa fiu mai puternica. Sa am puterea sa las trecutul in urma mea, sa am puterea sa fac diferenta dintre dragoste si iluzie. Sa am puterea sa gandesc inainte sa simt.”
-Umm, nu stiu, nu imi trece nimic prin cap acum, am spus in schimb.

Ganduri (17)


Simteam cum materia mi se scurge din membre…din nou. Incep sa detest sentimetul asta. Nu aduce niciodata lucruri bune. Vantul prin par. Muzica data la maximum. Inima ce imi batea din ce in ce mai tare.

Si atunci mi-am dat seama.

Mi-am dat seama ca nimic din ceea ce nu te face fericit nu merita. Nu merita sa te consumi pentru ce ar putea fi. Nu merita nimic din ceea ce ai de oferit un zambet ce nu te face sa tresari, o voce ce nu te face sa zambesti, o imbratisare ce nu te face sa te simti ca cea mai puternica fiinta din lume.

Fericirea e construita din momente mici. Fericirea e construita printr-o strangere de mana. Fericirea e imbratisarea prietenei ce iti lipseste atat de mult, e gluma spusa prea tarziu in noapte. Fericirea e construita din cuvinte dulci spuse de persoane iubite.  Fericirea e parfumul ei. Fericirea e discutia sincera si incurajarile de care aveai atata nevoie in miez de noapte.

Poveste de dragoste


Astazi m-am indragostit!
De tipul care zambea cand fulgerele luminau cerul negru, de doamna din scara de langa care a bagat umbrela in geanta cand a vazut ca ploua; de studentul care si-a dat jos castile doar ca sa poata auzi mai bine tunetele.
Astazi am incetat din a ma mai lupta cu demonii si am inceput in schimb, sa dansez cu ei.

image

Fericirea mea?


Fericirea mea?

Fericirea mea depinde de prea multe alte persoane si prea putin de mine. Fericirea mea depinde de fericirea altora, de zambetul altora, de privirea unora. Autosugestie? Nu mai functioneaza de mult, de fapt nici nu stiu daca a functionat vreodata.

Vreau sa fiu fericita, deci o sa fiu fericita!

NU SE POATE!

Inima este cea care ne tine in viata, din punct de vedere biologic, esenta vietii fizice…si spirituale in cazul meu.

Am nevoie de acea privire care sa imi taie respiratia, la propriu, am nevoie de acel avant care sa-mi dea senzatia ca sunt cufundata in apa inghetata, nemaiputand respira. Am nevoie de acel parfum care sa-mi aduca aminte.

Asta este fericirea mea. Senzatiile extreme care se manifesta in interiorul meu in momente cat se poate de obisnuite. Senzatii extreme doar de mine stiute.

Traiesc la extremitatile normalului. Am nevoie de o tornada, doar pentru ca acum o secunda admiram soarele. Am nevoie de adrenalina, doar pentru ca momente mai devreme mi se linistise toata firea.

Am probleme. Am nevoie.

Am multe probleme.
image

Oameni de pastrat


Incercand sa scriu pentru a uita de mine, mi-am amintit de unii oameni din jurul meu si de toata pasiunea cu care vorbesc ei despre ceva, despre orice, despre tot.
Mi-am amintit de ziua in care Doamna R. m-a facut sa plang folosindu-se doar de cuvinte, amintiri si pasiune. Imi amintesc cu cat drag o priveam in timp ce ne povestea, in timp ce isi traia nostalgia. Imi amintesc ca mi-a dat mai multa speranta in cateva minute decat au facut-o 100 de oameni in 100 de zile.
Mi-am amintit de Domnul S. caruia ii ard ochii atunci cand vorbeste despre ideile lui. Imi amintesc cat de usor a reusit sa ma invete ca lucrurile ajung mai usor la oameni daca vorbesti din suflet…daca vorbesti cu suflet.
Mi.am amintit de Doamna N. care in cateva ore m.a facut sa imi vad viitorul cu ceva mai mult soare. Mi-a aratat ca daca vrei ceva cu adevarat, nici o tara si nici un sistem nu iti poate sta in cale. M-a invatat cat de mult conteaza eleganta si rafinamentul, cat de mult conteaza sa citesti oamenii.
Pentru altii totul poate parea superficial, insa eu…eu invat biologie de la un scriitor si literatura de la un medic.

.


You can’t let a writer to fall in love with you and then expect not to write about you. Cause she will.

She will write about every memory, every cup of green tea, every butterfly and every smile.

You’ll see yourself through her eyes. And yes, is very possible to be shocked seeing how much she can love.

Iz de dor


    Mi-e atat de dor de…ceva. Nu stiu de ce, dar mi-e un dor nebun. Mi-e dor de o amintire ce am pierdut-o in drum spre tine. Mi-e dor de o raza de soare ce nu a ajuns inca la pielea mea. Mi-e dor de un suflet ce nu l-am descoperit. Mi-e dor de ochi ce nu i-am privit. De mult. De mult prea mult.
    Mi-e dor de vocea ce nu m-a mai alintat. Mi-e dor de cuvinte ce nu le-ai mai spus. Imi e dor de parfumul si imbratisarile ei. Mi-au devenit refugiu. Dar le-am pierdut.
     Mi-e atat de dor de mine uneori. Si vreau sa ma intorc. Dar nu stiu unde sa ma caut. Am lasat cate o bucatica din mine la fiecare persoana pe care am iubit-o…pe care o iubesc. Iar mie, mie mi-au ramas doar ramasitele unei persoane pe care incercam sa o construiesc.
     Mi-e atat de dor uneori.

image