Explozie


Ploua torential. Umbrela nu imi era de nici un folos, dar o tineam deasupra capului in speranta ca o sa ma protejeze. Nu de ploaie. De nu stiu ce.

Mai aveam o suta de metri pana la intrarea in bloc cand am ridicat capul din pamanat, mi-am scos creionul din par si l-am lasat liber. Atunci am vazut. Am vazut frumusetea trista a toamnei. Culorile ruginii erau udate si imbratisate de cerul negru.

M-am oprit. Exact acolo, am inchis umbrela si mi-am lasat capul pe spate. Simteam picaturile dansandu-mi pe pleoape, pe gene, pe buze si de acolo in jos pe gat. Parul ud in cateva secunde. Vantul grabit.

Totul din jurul meu, toata lumea, tot universul s-au inchis intr-un singur punct. Un punct dens de tot si de toate, plin de viata si de miscare. Un punct care a explodat din nou atunci cand mi-ai aparut iar in gand.

Imi zambeai.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s