Dilema


Totul era mort in exterior. Lumea putrezea in fiecare secunda care trecea, toata viata scurgandu-se prin gurile de canal care se infundau rand pe rand. Betoane topite. Sticla sparta. Paduri arzand.  Peisaj apocaliptic.

-Nu asa imi imaginam ca are sa se sfarseasca totul.

-Ce credeai? Ca o sa ne inghita pamantul? Ca a murit ultima albina si o sa ne inecam cu polenul lor? Sau sa nu imi spui ca te credeai urmas al dinozaurilor si sperai la vreo cometa drept mostenire din partea lor.

-Nu pot sa cred ca in loc sa faci ceva tu stai aici si razi de mine. O sa murim curand.

-Doar tu o sa mori. Adica, ai facut-o deja cu ceva timp in urma, de asta ma poti auzi.

-Am murit.

-Da, ai murit. Cum ti se pare? Iti place? Ar trebui sa iti placa, o sa petreci ceva timp in starea asta. Plus ca nu mai ai ce sa faci, oricum, nu are rost sa te revolti.

-Inceteaza. Cine esti?

-Uum, as putea sa iti explic, dar nu cred ca ai intelege. Plus ca nu are rost, sunt aici pentru scurt timp, doar cat sa iti tin companie pana poti pleca de aici.

-Unde se presupune ca ar trebui sa plec?

-Nu stim inca. Posibil sa te trimitem inapoi, posibil sa mergi ceva mai in fata.

-Despre ce naiba vorbesti?

-Unii oameni spun ca nu e posibila calatoria in timp. Ei bine, nu au dreptate. E posibila, dar costa destul de mult. Costa viata ta. Dar tu ai platit deja asa ca poti face asta.

-Poftim? Nu vreau sa calatoresc in timp, nu vreau sa mor doar pentru asta.

-Oricum ai facut-o. Asta e un bonus, daca vrei sa ii spui asa.

-Te rog inceteaza, sunt confuz.

-Asa esti de fiecare data.

-De fiecare data? Am mai trecut prin asta? Ne-am mai intalnit?

-Ooh, de multe ori. Adica nu ii poti spune chiar intalnit. Eu am stat pe langa tine toata viata ta, nu m-ai vazut dar imi datorezi multe. Iti amintesti stanca aia ce s-a prabusit imediat ce ai plecat tu de acolo? Ei bine, „chemarea naturii” eram doar eu care incerca sa-ti salveze viata. Cu placere.

-Ok, sa presupunem ca tot ce imi spui e adevarat. Ce o sa se intample dupa ce „plec” de aici. O sa merg spre ceva luminita, pe niste scari rulante?

-Nu. Posibil sa ajungi intr-un sat de prin secolul al optsprezece-lea; sarac, cel mai probabil. Dar cu siguranta vei fi foarte fericit.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s