Oameni dragi


Sunt o norocoasa. Asta pentru ca ma simt acasa in atat de multe locuri incat nici macar nu indraznesc sa le numar.

M-am simtit acasa in acea dimineata cand am deschis ochii, inconjurata fiind de intuneric si caldura, acasa m-am simtit in masina lui, cu drumul lung in fata; m-am simtit acasa odata ajunsa in parcare, atunci cand i-am vazut pe la ferestre; m-am simtit acasa cand l-am imbratisat pe pitic, cand ne-am privit in oglinda, cand i-am luat pe toti, pe rand, la pupacit, cand dansam, cand radeam.

Eram impreuna si abia atunci am realizat cat de tare mi-au lipsit oamenii aceia dragi, atunci cand am realizat cu cata energie au reusit sa ma incarce.

Sunt o norocoasa pentru ca dau de oameni tot mai frumosi, invat tot mai multe de la ei, le dau tot mai mult din mine.

Anunțuri

Abia dupa asta


-Imi placi.

-De ce?

Eu, personal, nu vreau sa fiu placuta doar pentru ceea ce ochiul vede pentru prima data. Vreau sa existe o rezonanta intre mine si cei din viata mea. Vreau sa existe o tampenie pe care ai auzit-o, fara sa vrei, de la mine si care te-a facut sa razi. Vreau sa fiu placuta pentru o carte pe care o preferam, pentru chestia ciudata pe care o fac  cu ochiul, pentru buza de sus care o ia usor razna atunci cand rad cu pofta, pentru creioanele din par, pentru lipsa mea totala de echilibru pe locurile drepte sau pentru aspectul de oita pe care parul meu il adopta cand intra in contact cu vreo picatura de ploaie.

Fara superficialitate. Daca ai avut curiozitatea de a-mi auzi timbrul vocal, spune-mi lucruri despre tine. Lucruri despre care nu te-ai gandi sa vorbesti cu o persoana pe care abia ai intalnit-o.

Spune-mi care este gustul copilariei tale, care este mirosul tau preferat, spune-mi cand ai vazut ultima data un magar, cand ai baut ultima data lapte.

Abia dupa o discutie de genul acesta da-ti voie sa-mi spui daca ma mai placi sau nu.