Exercitiu de imaginatie


Era o seara mult prea obisnuita de martie. Te-am zarit pe tine si brusc a devenit o seara perfecta de martie. M-am ridicat de la locul meu, unde stateam atat de cuminte, te-am luat de mana si ti-am spus ca ar fi mai bine pentru amandoi sa plecam de acolo. Ai ascultat, bineinteles. Ma decisem, in sfarsit, sa apar goala in fata ta.

Te-am asezat pe podea, iar eu, in fata ta, am inceput sa dau jos, pe rand, tot ceea ce purtam.

Am inceput cu trandafiriul din obraji si cu petele visinii de vin de pe buze; m-am descaltat de orgoliu si am revenit cu picioarele pe pamant, imi facea atat de mult rau si nu intelegeam de ce continui sa il port. Dar o faceam. Mi-am desfacut coada si mi-am lasat parul liber, lasand sa cada din el doar sperante si visuri. Eu te priveam pe tine, iar tu priveai fascinat podeaua plina de idei colorate. Cand ti-ai adus din nou privirea asupra mea eu scapasem deja de nevoia de atentie, de mandrie si de ignoranta. Urmareai cu privirile aprinse, linia fina a indiferentei, alunecand usor pe pielea mea, pana a ajuns si ea, intr-un final, pe podea, la picioarele mele.

Ultimul lucru pe care l-am dat jos a fost zambetul. L-am luat cu atentie si l-am asezat grijulie pe noptiera de langa tine. Aveam nevoie de el mai tarziu.

Spune-mi acum. Sunt la fel de frumoasa dezbracata de trup cum sunt imbracata cu ziduri?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s