Rasarit de zambet


Placerea mea cea mai mare? Sa construiesc imagini in capul oamenilor din jurul meu, in general prin cuvinte asezate pe o foaie de hartie electronica.

Cu aceeasi placere incep si acum sa vorbesc despre lucrurile mici care iti pot face ziua mai buna si despre zilele lenese care iti fac viata mai frumoasa. Ziua buna se cunoaste de dimineata; asa am auzit eu.

Am deschis ochii, sarutata fiind de o raza de soare curajoasa care a reusit sa razbeasca dintre nori. Am deschis ochii, iar primul lucru pe care l-am vazut a fost cerul: negru, greu, un tiran aplecat asupra noastra, a tuturor. In urechi imi canta ploaia, in gura gustam numele-i rotund. Am adormit cu el in gand si m-am trezit cu mangaieri in suflet.

Ce vad? Carti. Flori. Poze. Hartii. Haine.

Ce aud? Respiratie. Ploaie. Ciripit de pasarele. Muzica.

Ce simt? Caldura. Duritatea parchetului. Covorul moale.

Ce miros? Ceai verde. Parfum. Piersici.

Era una dintre acele dimineti in care nu m-as mai fi ridicat din pat. Poate doar pentru a face cafeaua. Poate doar pentru a pune melodia aceea, mult prea scurta, pe repeat. Poate doar pentru a lua telefonul in mana in speranta ca-i pot citi numele pe ecran.

Am ratat si de data aceasta rasaritul.

Nici  nu imi mai aduc aminte ultima data cand l-am putut admira in toata splendoarea lui. Asta este.

Ma ridic, totusi, din pat si imi asez talpile lenese, una in fata celeilalte, pe gresia rece. Ramane o urma de fericire in urma mea.

Gasesc cafea facuta.

Fereastra de la bucatarie e plina de picaturi de ploaie.

Zambesc.

Suflet de sticlă


Cat de ușor se frânge o inima?

Cu un cuvânt dat drept răspuns la o întrebare pusă cu nesiguranță si disperare printre lacrimi.

Printr-un gest.

Printr-o privire.

Prin absență.

Prin tăcere.

Prin inconștiență.

O păpădie în vânt e ceva mai puternică decât o inimă care iubește cu pasiune.

Stele în ochii tăi


Te văd. Te văd pe tine și nuanțele tale de miez de noapte. Le porți pe brațe, în piept, le porți pe buze. Te-ai înfășurat în boltă cerească și ai cuprins în ai tai ochi toate razele lunii. 

Ochii. Obsedanti. Fascinanți. Obsedanti.

Nimic mai intim, nimic mai înfiorător decât privirile care reusesc să dureze ceva mai mult de o secundă. Așa m-ai privit și atunci. Ți-ai pironit ochii pe mine și, deși știam foarte bine că nu acolo avea să se termine totul, am întors spatele. Genunchii mi-au cedat, m-am așezat și am zâmbit. Am știut. Ți-am recunoscut căldura. Ne mai întâlniserăm. M-ai recunoscut și tu deși ultima dată când ne-am văzut a fost cu câteva vieți în urmă. 

Uite-ne, deci, din nou aici. Din nou suntem împiedicați, din nou ne punem aceleași întrebări, din nou ne chinuim singuri și ne zbatem în cuvinte. 

Tutunul de pe buzele tale și vinul de pe buzele mele tânjesc după o atingere.

Luna ai tu în priviri, stele mi-ai pus mie în par.

Buzunarul de la spate


Scrie-ma-ntr-o mie de cuvinte, asa cum am facut-o eu. Scrie-ma-ntr-o suta de stele exact asa cum ma vezi. Scrie-ma-ntr-un gand atunci cand privesti luna pentru ca a fost luna plina ultima data cand. Scrie-ne pe amandoi in doua randuri cat doua vieti; apropie-le, desparte-le, apropie-le din nou. Joaca-te cu soarta noastra-ntr-un poem exact asa cum s-a jucat Dumnezeu cu soarta noastra intr-o viata. Opreste timpul, da-l pe repede-nainte, da-l inapoi si priveste-ne privindu-ne. Zambeste-mi acum asa cum ai facut-o atunci. Atinge-ma atunci asa cum ai face-o acum. Ia-ma de mana si arata-mi toate visele in care va fi urmand sa imi apari. Canta-mi atunci tot ce urmeaza sa imi fredonezi ieri. Canta-ma si striga-ma, danseaza-ma si iarta-ma, viseaza-ma si mangaie-ma.

Te-am scris rand dupa rand dupa rand, te-am impachetat si te-am pus in buzunarul de la spate. Te-au udat ploi, te-au uscat luni, te-au sarutat priviri.

Scrie-ma si si uita-ma-ntr-un sertar cu flori de toamna uscate.

Mind bugs


I’ve seen secrets and I kept them like they were mine and that’s because I love to watch. I had plenty of space, plenty of time, plenty of energy to hide and cover then and that’s because I used to bury mine. But not anymore. My secrets are now all burnt and their ashes are in my eyes, in my hair, in my skin. I injected them in my veins and they are pulsing now in my heart, they are tumbling now in my guts.

I need two chains around my heart.

I need a tamer for my mind.