Marturisire


Incarcatura emotionala de care dispun in momentul acesta ma obliga sa scriu.

Am scris in urma cu patru ani, cam in aceasi perioada. Pe atunci terminam gimnaziul, acum termin liceu. Sunt speriata, dar sunt cum nu se poate mai fericita.

In acesti patru ani de zile, ani in care am avut mandria de a ma numi liceana, am avut onoarea de a studia la doua licee de elita, unul din ardeal, celalalt din banat. Desi stau deseori si imi numar binecuvantarile, abia in ultimele zile am reusit sa privesc in detaliu tot ce au insemnat acesti ultimi patru ani pentru mine.

Liceul a fost o perioada de mari schimbari pentru mine, din toate punctele de vedere. La 16 ani m-am mutat intr-o alta parte a tarii, lasand in spate oameni frumosi, amintiri minunate si locuri de vis. Am lasat toate astea pentru a descoperi, mai tarziu, ca am dat peste o alta „fata” a frumosului, aici, in banat. Nu am sa mint, cand am ajuns aici, asteptarile mele nu erau deloc mari si asta pentru ca am fost rupta atat de brusc de locul in care am crescut; am refuzat oarecum sa vad toate partile frumoase pe care aveam sa le descopar, din fericire ceva mai tarziu. Cu toate acestea, formarea mea, ca tanar adult, cel putin, s-a definit in acest loc. Am dat aici peste oameni mari, peste caractere puternice si suflete frumoase. Am dat aici peste artisti. Am gasit sfaturi bune si exemple de viata exact in momentele in care aveam nevoie de ele. Am dat aici peste iubire si tot aici am invatat si ce inseamna prietenia adevarata. In aceasta perioada am reusit sa ma descopar, sa cresc, sa evoluez, am reusit sa ma cunosc mai bine pe mine insumi si am realizat ca fericirea mea nu depinde de locul in care traiesc ci de mine si de felul in care privesc viata. Am realizat ca oamenii care vor sa ramana in viata mea o fac, indiferent de circumstante.

Vorbind despre toate lucrurile acestea, aveam de gand sa dau nume, sa dau exemple concrete de oameni care au contribuit, care au influentat formarea mea, dar mi-am dat seama ca nu ar fi corect. Nu ar fi corect fata de oameni pe care, dintr-un motiv sau altul, nu ii pot numi, fata de oamenii care m-au atins doar cu o privire, fata de oamenii al caror nume poate nici nu il cunosc, dar care au avut un impact asupra mea.

Asa ca, va multumesc tuturor carora ati intrat in viata mea si ati iesit, tuturor carora ati intrat in viata mea si ati ramas.

Port bucati din voi in mine.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s