Concluzii

Sunt intrigata, deranjata si revoltata… .

Pe langa multe altele sunt si asa. Sunt deranjata de lipsa de discretie a oamenilor, intrigata de lipsa lor de bun simt si revoltata de directia in care unele relatii dintre oameni se indreapta. Doar pentru ca nu vorbesc foarte des despre asta, nu inseamna ca nu observ. Asta e unul din defectele mele: observ mai multe decat ar trebui. Asta si faptul ca am un instinct antrenat si testat de multi.

Imi e teama de usurinta cu care oamenii se descurca cu toate mastile lor. Eu, una, abia ma descurc cu mine; sa pretind ca sunt altcineva, altceva, ar duce la epuizare si distrugere. La distrugerea mea, in primul rand. As pierde tot ceea ce sunt, tot ceea ce incerc sa reconstruiesc. As distruge tot ce as putea sa devin.

Ma cutremur cand aud oameni afirmand ca au ajuns la concluzia ca prietenia nu exista si ca exista doar oameni pe care ii tinem in jurul nostru pentru a nu fi singuri. Asta si atat. E pacat. E pacat ca prea putini au ajuns sa cunoasca acea persoana pentru care am da bucati din noi doar pentru a o tine pe ea intreaga. Si aici ma refer la sufletul acela de al carui existenta nu ai stiut, dar atunci cand l-ai intalnit ai continuat sa te intrebi „Ce am facut pana acum fara tine?!”. Persoana care gandeste la fel ca tine, care stie ca nu iti e bine de la primul cuvant pe care ti-l aude. Persoana pe care la un moment dat nu o mai poti numi prieten ci familie.

Ceva explodeaza undeva in lume cand intalnesti acel gen de suflet.