Ganduri (7)

Nu te astepta sa te privesc atunci cand iti pot evita privirea. De ce? Pentru ca stiu cum obisnuiai sa ma privesti, stiu cata dragoste vedeam in ochii tai, iar acum, in momentul de fata, sa ma uit din nou la tine e ca si cum as trece prin iad. Mi.ar lua inima foc in fiecare secunda, din nou si din nou. Iar ochii isi vor plange singuri durerea. Buzele o sa tremure de dor iar bratele iti vor simti lipsa. Nu mai vreau sa trec prin asta, iubitule…ai mila.

Inima disfunctionala

– Sa fiti fericiti! le-a spus. Fara sa stie ca fericirea lor era pe moarte. 

Fericirea lor zacea la pat de ceva vreme, neputincioasa, vazand cum iubirea lor se stinge. Insa nu mai avea ce sa faca. Raneau prea mult fara sa isi dea seama. Tacerea ii indeparta, iar cuvintele ii distrugeau. 

Aveti idee cat de tare doare sa vezi cum ceea ce iubeai…ceea ce iubesti, dispare usor, usor? Aveti idee cat de tare doare momentul in care seara se lasa si te asezi pe spate, in pat, complet goala pe dinauntru? Cu lacrimi in ochi si cu numele lui pe buze adormi in fiecare seara. 

Aveti idee?

Nu! 

Nu stiti cum doare atunci cand iti vine sa urli din tot sufletul, sa urli pana ramai fara vlaga pe jos, dar in schimb trebuie sa zambesti, trebuie sa ramai la fel pentru a evita intrebarile. Pentru ca intrebarile cer raspunsuri, iar in acest moment raspunsurile dor.

Dor al naibii de mult. 

Perfectiune

Va rog opriti-va! Opriti-va din a crede ca reusiti sa imi citit gandurile. Nu e deloc asa. Imi vedeti trupul dar nu imi cunoasteti sufletul. Nu ma cunoasteti deloc! Nu stiti ce vreau! Nici macar eu nu stiu…

Opriti-va din a crede ca stiti ceea ce este mai bine pentru mine, sau din a imi spune ca timpul le va rezolva pe toate. Nu mai aberati! Nu e deloc asa! Nu stiti nici macar ce inseamna binele. Aveti vaga impresie ca imi cunoasteti viata mai bine decat mi-o cunosc eu, dar imi pare rau sa va anunt ca nu e deloc asa. Voi stiti doar ceea ce va dau eu voie sa aflati. Nu imi stiti dedesubturile mintii si nici adancurile inimii. Sunteti doar niste lilieci. Zburati bezmetici prin viata mea fara sa stiti ceea ce imi doresc eu cu adevarat. Nici macar nu v-ati oprit o secunda pentru a asculta ce vreau. 

Vreau sa fiu un fluture colorat in marea asta neagra de lilieci. Vreau sa fiu libera, frumoasa si gratioasa. Asta ii doresc sufletului meu. Vreau sa iubesc fara sa gandesc si sa dansez fara sa ma controlez. Vreau sa cant fara sa imi pese ca m-ar putea auzi cineva. Ba chiar as vrea sa ma auziti. As vera sa fiti atat de norocosi incat sa ma auziti cantand, pentru ca astfel ati invata ce este fericirea adevarata. Asa ati auzi cum suna libertatea. 

Perfectiunea nu exista, dar eu imi doresc sa fiu perfect de imprefecta. 

Sufletul meu e plin de colturi iar nebunia mi-e mult prea colorata.