Mă vezi, știu asta. Privirile ard, ști asta. Daca ai fi ca mine ți-ai imagina cel puțin trei scenarii diferite pentru fiecare gest involuntar. Pentru că tocmai ce se întâmplă în mod inconștient spune o poveste despre noi. Dar nu ești. Puține minți sunt populate de tipul acesta de gânduri și tocmai de asta vreau ca subconștientul meu sa îmi devină prieten, să ajung să il cunosc.
După îndelungi sesiuni de autoanaliza, lucrurile au devenit mult mai clare.
Sunt curioasa, sunt un suflet într-o continua sete de nou și neobișnuit. Sunt atrasă de „diferit” așa cum e atrasă musca de bec. Trebuie să cunosc, trebuie să înțeleg.
Port ruj rosu pe buze doar după o seara in care a curs rimelul.
Port albastru pe unghii când îmi e dor.
Zâmbesc atunci când am eu nevoie să văd zâmbete in jurul meu.
Îmi trec mana prin par când emoțiile devin copleșitoare. Îmi trec mana prin par atunci când gândurile îmi sunt la kilometri depărtare.
Privesc cerul atunci când îmi e dor de suflete dragi. Privesc pământul atunci când ochii vor să mângâie chipuri „nepotrivite”.
Îmi musc buza atunci când gândurile mă obligă să o fac.
Îmi înfig unghia in degetul mic atunci când știu că sunt mai bună decât nervii mei.
Scriu atunci când știu că nu există altă mângâiere.
Scriu atunci când vreau să îți spun ceva.
Scriu atunci când e prea mult.
Daniela Miloș 