Ganduri (16)


Balonase de sapun si flori de primavara.

Topogane si rasete gingase de copii.

Cer senin si nisip ud.

Campii inverzite si iarba tanara.

Ploaie marunta si amintiri cu aroma de ceai cu lamaie

Anunțuri

Observatie


Uita-te mai atent data viitoare. Observa umbra din privirea ei atunci cand zambeste si cuta de disperare din jurul ochilor. Priveste-o cum cauta disperata aer atunci cand vorbeste. Auzi-i inima cum se destrama de dor cand o strangi la piept. Vezi-i buzele uscate si parul ravasit dimineata cand se trezeste din ale ei cosmaruri. Observa-i privirea tematoare, ce-si cauta casa, atunci cand va plimbati.
Fa doi pasi inapoi si incearca sa o privesti intreaga. Asa cum e. E ceea ce iti doresti. E intruchiparea fericirii si a iubirii, buze calde si maini ce te alina si te rasfata.
Acum apropie-te. Fara teama. Haide, mai fa un pas. Spui ca o cunosti, asa ca nu ai motive de teama. Acum inchide ochii si arunca-te in universul ei. Cum e? E mai frig decat te asteptai. Da, stiu, soarele nu straluceste chiar atat de tare cum credeai.
De ce esti speriat? Ea e fiinta de care te-ai indragostit. Ea e cea care iti zambeste zilnic. Vrei sa scapi de acolo? Sa evadezi? Vrei sa schimbi acel loc?
Acum stii ce simte ea.
Uita-te mai atent data viitoare.

image

E soare!


E soare! E soare!

E imposibil sa repeti aceste doua cuvinte fara sa-ti intre in sistem, fara sa incepi sa le spui din reflex atunci cand te uiti in ochii lui, sau atunci cand, fara sa isi dea seama, te face sa razi.

„E soare!” i-ai spune cand iti e dor de el.

„E soare!” i-ai spus printre chicoteli.

„E soare!” ai vrut si atunci sa urli. Atunci cand il aveai atat de aproape.

Dar nu se putea. Soarele tau nu mai apartinea de mult de cerul lui. Sau poate ca iti era prea teama ca se va uita cu dispret la tine spunandu-ti ca asta nu mai conteaza.

E barbar sa crezi ca poti opri pe cineva din a striga din tot sufletul acele cuvinte. Nu atat de brusc. Nu atat de rapid. Nu atat de dureros.

Dar nu poti merge la oricine spunadu-i ca e soare. Te va crede nebun. Porbabil esti. Cu totii am innebuni daca nu am avea cu cine sa impartasim aceste cuvinte…

E soare, dragul meu!

E soare pentru totdeauna.

Ganduri (15)


Te-am aruncat din mine de atatea ori, dar ai continuat sa-mi bati la usa sufletului, probabil stii ca e mereu decschisa. Te-am privit de atatea ori, as putea scrie o intreaga poveste doar despre ochii tai. M-au privit cu ura, dar m-au alintat de atatea ori… . Am trecut pe langa locul in care am stat ultima data. Era altcineva acolo.

Mi-am amintiti de tine. Mi-am amintit de mine cea de atunci.

Mi-e dor de acea eu…

Copilaria…


Copilaria mea are aroma de placinta calda cu umplutura de vanilie, a frisca de casa si lapte de vaca proaspat muls. Copilaria mea miroase a iarba proaspat cosita si a flori de visin, a capite parfumate de fan in mijloc de vara si a ploaie calda de august. Copilaria mea are aroma cuptorului incins si a caldurii linistitoare din decembrie. A bradului impodobit si a bomboanelor de pom.

Copilaria mea e pictata cu nuante de cer senin si zapada lucitoare, impodobita cu puf moale de pui de gaina si finisata cu vorbe dulci si imbratisari dragastoase.

Peste copilaria mea a nins cu fericire, dragoste si voie buna. Niciodata nu as fi putut cere mai mult.

Copilaria

Noroi si flori de piersic (2)


Il deschid si vad crenguta cu flori de piersic inauntru. Florile rozalii par atat de plapande acum. Si-ar pierdut stralucirea aceea ce mi-a facut sufletul sa se opreasca de uimire. Sau poate ca privirea aceea a fost de vina.
Imi aduc aminte insa. E ciudat. Amintirea acelei primaveri inca imi face inima sa danseze.
-Zoe, treci peste. O sa fie totul bine, stiu asta!
Era acea voce. De cand a plecat o tot auzeam dar am obosit sa ma tot lupt cu ea.
-De ce? De ce tot apari? Cine esti? De ce nu ma lasi in pace?
-Stii foarte bine cine sunt. Si stii la fel de bine si de ce am aparut. Vreau doar sa imi spui de ce te torturezi.
Avea dreptate…iar. Speram doar ca daca voi intreba din nou realitatea va fi alta. Insa sentimentele nu dispar asa, iar amintirile nu mor.
Inchid caietul si incerc sa ma ridic. Camera se invarte odata cu mine si ma las incet la pamant. Imi strang genunchii langa piept, de parca asta m-ar proteja de propria constiinta. Inchid ochii.
Proasta idee.
Vad din nou toate acele prime zile ca pe un film pe care l-am urmarit deja, in care am jucat deja: ploaia, padurea, florile, ochii, buzele, ceata. Ma zbat sa imi revin dar nu am destula putere…vointa. E atat de frumos. E in fata mea. Intind mana sa il ating.
-Zoe, hai inapoi in prezent. Nu ai idee ce iti pregateste viitorul.
Zambetul lui dispare, iar in fata mea apare lupul cu ochi rosii si colti ascutiti. Ma rup cu totul de realitate. Stiu ca acesta e sufletul meu, gata sa ma sfasie, dar cu toate astea nu pot misca un muschi. Merit. Totul.
Merit tot ce „am”.

Noroi si flori de piersic 2

Noroi si flori de piersic (1)


„Inceputurile sunt cele mai grele”, au spus, dar nu le-am dat niciodata mai multa dreptate decat acum. Si urasc asta. Urasc sa le spun „Asa este, cum spuneti voi!”. Urasc sa-I fac fericiti. Dar trebuie sa recunosc de data asta. Nu mi-a fost niciodata mai greu decat acum, nu m-a durut niciodata mai mult decat acum.
Stau neputincioasa in fata unui caiet varsandu-mi frustrarile. Fila de hartienu a fost nicodata atat de muradra. Niciodata pixul nu mi-a fost atat de strain, mana atat de tremuranda.
Agenda, cu copertile ei negre si colturile uzate, leneveste sarcastica in fata mea. Ma provoaca. Se joaca cu mine…cu nervii mei. Stie ca mi-e teama de vorbele ei, iar asta o face mai puternica. Nu e corect!
O iau cu repeziciune in mana, nu o las sa reactioneze, o strang puternic cu degetele tot mai pale din cauza fortei. Sunt la un pas de a o rupe. Inchid ochii. Inchid ochii si toti acei ani se deruleaza pe sub pleoape. Incearca sa-mi scape printre gene, dar aluneca pe lacrimile de la iesire si am timp sa strang ochii si mai tare.
-Nu poti face asta, Zoe!
-PLEACA!!
-Nu o poti face! Nu e nevoie. Trecutul face parte din tine, nu il poti nega.
-CREDEAM CA AM SCAPAT DE TINE! PLEACA!
-Eu fac parte din tine…
A revenit. Vocea aceea atat de nehotarata a revenit. Ce ar trebui sa insemne asta?
Nu! Nu asta e important acum. Trebuie sa vad ce fac cu agenda. Slabesc usor stransoarea lasand caietul pe masa. Il deschid.

Noroi si flori de piersic